Black metal should feel like this...

Prolog (1)

    - Pocăiți-vă, iertați-vă, fiți mai toleranți, căci vă așteaptă o judecată de apoi! Judecați tot timpul și sunteți judecați, dar asta e nimic în comparație cu ce vă așteaptă... Ați fost educați, impuși să judecați după criterii impuse, fără să vă dați seama în ce cursă  meschină și falsă cădeți imediat ce careva gânduri și lanțuri cognitive se formează în creierul vostru din copilărie. E minciuna la baza orânduirii în care vă zbateți, continuați să fiți exploatați de ea, doar uneori apar întrebări, se simt careva neconcordanțe și atunci vă deprimați și căutați alienare.

Prolog (0)

    Ne-am născut în familii de clasă medie, am fost răsfățați de mici, apoi la școală am  primit o educație echilibrată și utilă. Am fost duși săptămânal la biserici, ne plăcea mult acolo, atmosfera binevoitoare și oamenii mai împăcați unii cu alții, cu sine însăși, ne calmau energetica copilărească ce în esență e destul de destructivă. Cel mai mult ne plăcea la înmormântări, atunci chiar și cei ce se bârfeau pe la spate, sau cei ce se dușmăneau fățiș,  erau foarte amabili și prietenoși unii cu alții, dar mai ales cu cel defunct. Am înțeles că să mori e de multe ori mai bine decât să trăiești, nu ai responsabilități, nu ai frică de nimic și ești aprobat în toate fără rezerve.
    Deci am început să visăm la moarte, mai ales pe parcurs, când anvelopa roză în care eram împachetați la naștere se tot zmuncea de pe noi și începeam a intra în perioada interdicțiilor și legilor setoase de respect. Dar și iluzia asta a fost repede eradicată, ni s-a spus că și după moarte urmează să fim evaluați, vom avea obligațiuni și deci trebuie de pe acum să ne pregătim, nu va fi liniște niciodată. Nu avem alegere, am conștientizat asta chiar și cu encefalul nostru nedezvoltat, unii s-au supus imediat și au băgat mai adânc protestul firesc, alții s-au revoltat în glas și au primit prompt pedeapsa, sub diferite forme. Cel mai rău s-au simțit cei ce au pus la îndoială totul, crezând că din nimic se va genera și calmul nihilist, dar nici ei nu au putut ferm să ducă acest steag printre multiplele icoane și panouri publicitare.

1

    M-am pornit de dimineață la biserică, cu gânduri pacifiste și o bucurie savurată, dar și cu câteva întrebări ce mă chinuiau în ultimul timp și m-au impus să merg din nou să cer un sfat. 

    Ca de obicei, părintele era plin de zel și binevoitor, a ținut slujba foarte inspirat și corect, oamenii au plecat luând doza de optimism și gata de o nouă săptămână de încercări și mici victorii ce-i vor conduce la realizări mari. Eu am rămas, ca de multe ori, în extaz spiritual, dar oricum neîmplinit.

    „Binecuvântat să fii, fiul meu, mă bucur că ai venit din nou la noi să cauți adevărul și nu ai căzut în deznădejde, sau mai rău să apuci pe căi greșite. Întreabă-mă, te rog, vom încerca împreună să aducem lumină în întunericul prin care pășești.” Pentru asta și-l stimez, e un cunoscător de suflete și-ți simte starea, cât n-ai camufla-o. 

    „Ș-apoi, noi toți orbecăim prin întuneric, căutând raza divină a harului dumnezeiesc”, a adăugat tacticos.

    „Părinte, de ce eu nu pot să mă conformez până la sfârșit, nu pot să mă împac cu gândul că există doar un creator și el e măsura tuturor lucrurilor, e doar așa de simplu și genial de evident faptul ăsta, nici nu ai nevoie să citești sau să asculți pe cineva ca să înțelegi... e atât de logic chiar din punct de vedere științific, asta aduce ordine în orice haos, existența din start a unei entități, a cifrei 1, ce permite a explica orice adunătură de șiruri matematice, caci orice altă cifra e o succesiune a lui 1, și nicidecum invers... mă iertați, am cam luat-o razna cu gândurile...”

    „Nu-i nimic, știi doar că am o anumită placere să discut cu tine, fiul meu, ești inteligent și creativ, deseori tu îmi ajuți să înțeleg anumite lucruri, uite și exemplul asta cu cifra 1 e foarte frumos, îmi permiți să-l folosesc într-o predică?”

    ”Desigur, dar vedeți că problema e în cifra 0, ea și mă frământă, în sens simbolic desigur, sper că mă înțelegeți, ca de obicei... Dacă Dumnezeu e 1, a creat din unități la rându-i toate, de unde s-a luat 0? Cum l-au inventat oamenii, daca el nu era din start în program, în intenția Lui, am în vedere... și ca să vezi, acum fără el nu poți să faci nici un calcul, e indispensabil... asta îmi rastoarnă axioma de debut și ma face să mă îndoiesc în toată teoria, ajutați-mă, părinte, mi-i foarte greu...” - numai acum mi-am dat seama cât mi-de greu pe suflet în ultimul timp și că sunt foarte instabil emoțional, iar dimineața asta nu aveam nici pacifism, nici bucurii în mine, mă automințeam demult așa, în realitate golul, adică acest 0 afurisit mă copleșea, mă savura de-a întregul.

    „Știi că nu sunt puternic în matematică, dar voi încerca să-ți explic din punct vedere științific dacă așa ți-i mai accesibil. Deci, știința e bazată pe teorii după cum știm, și încearcă în continuu să le confirme, dar lăsând loc la următoarele teorii ipotetice, ce pot să dezmintă în totalitate teoriile precedente, nu-i așa?” 

    „Da, e așa, și cum am spus, asta confirmă perfect că mai avem mult de învățat ca să-L înțelegem, și că altfel nici nu poate fi... dar continuați, vă ascult cu atenție.”

    „Mulțumesc. Și cum spuneam, lăsăm loc la un adevăr ce urmează să-l descoperim, atât în știință, cât și în calea spirituală. De ce să nu admitem atunci că și acest zero face parte din unitatea divină, e într-un mod strâns legat și nu aparte cum îl percepi tu? Nu pot să-ți deduc formula, cum nu putem în întregime să explicăm prin cuvinte logica existenței Lui, dar avem un instrument puternic de cunoaștere – credința! Problema ta e simplă în esență, nu ai îndeajuns credință, care îți va ajuta prin prisma ei, mai bine spus pe fundamentul ei, să poți să găsești răspunsuri. Încredințează-te în mâinile Lui, încrede-te în El, fără rezerve, asta e calea cea dreapta și nicidecum alta!”

    „Părinte, v-ați contrazis acum de câteva ori, ați spus că știința și religia merg pe aceeași cale de cunoaștere empirică, ca apoi să sfârșiți cu un dogmat, că există numai o cale, numai una, iarăși unu e aici, și zero nu-și are locul...”

    A tăcut un timp, ridurile de pe fruntea-i se înmulțeau ca niște viermi ce devorau anume credința pe care se baza. 

    „Știi ce am să-ți spun? Un lucru foarte banal, și care nu-i de stofa ideilor tale sofisticate, dar nu mai vreau să complicăm niște noțiuni simple și fundamentale. Zero-ul astă care te frământă e lucrul necuratului; golul, nimicul și lipsa de credință ce o implică e uneltirea diavolului și nu e nevoie de o alta explicație prin sofisme si eufemisme. El te simte puternic în credință, capabil să fii un adept desăvârșit și de aceea te atacă cu propria ta armă, cu setea de cunoaștere, e știut că e viclean Satana. Eu pot să te sfătui să nu te lași ispitelor, ci să îndrepți înainte întrebările, spre El, și nu invers cum am impresia că faci. Binecuvântat să fii și Domnul să te aibă în pază, fiule.”

    Am ieșit cu o neplăcută senzație că am pierdut cu el o legătură empatică, că am auzit în ultima frază niște nuanțe de agresiune și intoleranță. Plus la asta a dat-o în bară încercând să facă o paralelă între religie și știință; nu, eu aici nu mai vin, căci învățătorul însăși e foarte departe de a cunoaște, nemaivorbind de a dăscăli.

0

    „...și când pretinsul dumnezeu a interzis ce singur a creat, Satan a permis și a încercat în toate timpurile să țină ochii deschiși, capul sus și treaz, voința neînrobită și principalul, domnilor, nu a împiedicat accesul la adevăr, la informație cu alte cuvinte; dimpotrivă, El a fost cel ce a condus omul la descoperiri, învinuiți de inspirația Lui au fost arse mințile luminate ce și-au dăruit altruist revelațiile omenirii; banul, ce pe nedrept e atribuit diavolului, este menționat ca unitate de măsură a credinței încă în vechiul testament; toate aceste jertfe și aurul ce poleiește și acum cupolele bisericilor de toate spețele doar stârnesc zâmbetul Lui sarcastic, El nu are nevoie de jertfe și bogății, El vă vrea doar să trăiți, liber și în plăceri, fără a avea frică de nimic, fără a fi înrobiți.” Ce puteam să fac, dacă în biserica lui 1 nu am găsit răspunsuri, am hotărât să văd ce zice cea a lui 0, preotul nici nu și-a dat seama că m-a impulsionat în asta identificând zero-ul cu personajul diabolic.

    „Părinte... hmm, scuze, nu știu cum vă numiți voi aici, pot să vă întreb ceva?” - e foarte tânăr și energic, nu-și cântărește cuvintele și mișcările, e spontan și natural în contrast cu ce am văzut până acum.

    „Da, desigur, și poți să mă numești cum vrei: părinte, frate, camarade sau chiar pur si simplu să-mi spui pe nume. Ești prima dată aici, se vede și mai ales se simte pe încordarea care ți-au provocat-o și nu au putut s-o rezolve ăștia, „concurenții” noștri!” - râde cu atâta poftă și ironie involuntară, nerăutăcioasă, încât zâmbesc și eu lăsând să se ducă naibii incomoditatea și frica cu care am pășit pragul aici. 

    „Înțelegi ce vreau să zic, și zero, și unu nu există în valoarea lor absolută, asta tot ei te-au dogmatizat într-atât că gândești în termeni ficși și cauți răspunsuri în alb sau negru, nevăzând culorile, care-s amestec, sau fracții. Până la urmă, tind să le dau dreptate când au zis că Satan e la originea golului, numai că ei nu-și dau seama câtă putere e în zero, mult mai multă ca în unu. 

    Dacă împărțim un număr la unu, primim tot numărul ăsta, ce plictis și stagnare, așa cum este de fapt și religia lor; și atenție, unu dispare din rezultat. Dacă împărțim unu la orice număr, ce primim? O, da! zero îl devansează total pe unu, plasând după virgulă oricare alte cifre ce sunt derivatele lui. Și el, zero, va fi în toate rezultatele. Zero împărțit la orice număr tot el rămâne - de invidiat rigiditatea și totodată suplețea lui. Acum ajungem la principala problemă matematică legată de zero - împărțirea la el. Se spune că nu are sens, dar oare de ce? Nu cumva deoarece încercând să divizăm un număr cu zero ajungem la infinit? Da! Infinitul sperie și dezorientează, răstoarnă dogme și eliberează... haosul! Deci, în concluzie, zero e egal cu infinit, chiar și simbolul infinitului e un zero răsucit, nu-i așa?! Zero e egal cu haos, și oare nu din Haos suntem născuți?! Din el, și nu din unu cum pretind unii, care de atâta și se tem de zero și haos, de Satan, de adevăr... Am obosit, ce zici să mergem la o bere să relaxăm creerii, mai avem timp să discutăm, ne așteaptă o veșnicie?”

01

    Din vraful de plicuri și pliante multicolore imediat mi-a atras atenția ăsta cu doar un simbol simplu și elegant pe el, o siglă din spirale ce iscusit evitau să se intersecteze, măcar că păreau încrucișate peste tot. Deja demult frecventam biserica Haosului și nu mai aveam frică de lucruri necunoscute, de imprevizibil și greutăți efemere, cum a fost până la asta. M-am împrietenit cu mulți, dar mai ales cu Ulf, cel ce prima dată așa de repede și iscusit mi-a demonstrat ce prost am fost. După un timp, mi-a spus când eram la o petrecere drogantă în toi, mi-a spus cu ochii afectați de hedonism, dar voce lucidă:

    „Ateismul este satanismul fundamental. Nu-i nici Dumnezeu, nici Satan. Nu-s și gata. Acum nu mă întreba de ce, nu am chef. Să știi că asta e ultima treaptă care se învață la noi. Îți spun mai devreme căci poți și singur să analizezi și sintetizezi. Poți să nu mai vii la biserică, nu înțeleg ce cauți acolo sau în altele atâta... poți să intri când vrei, desigur, dar te sfătui s-o faci numai când vrei să mă chemi la un pahar de vorbă și dezmăț, amin, băga-te-ași...”

    Am desfăcut plicul dar nu era nimic în el. Am mers la coșul de gunoi de lângă căsuțele poștale și am răscolit în el tot spam-ul ce primeau și imediat aruncau oamenii... erau mai multe plicuri de acestea. ”Vreo reclamă din ăstea anticipante.” - mi-am zis, dar nu l-am aruncat căci îmi atrăgea privirea desenul bombat. M-am uitat mult la el, până liniile au căpătat un sens și un mesaj pe care l-am înțeles într-un sfârșit. Am mai înțeles că nu-i prima dată când îl văd, de multe ori l-am întâlnit peste tot și l-am ignorat ca mulți alții.

    „Eu, eu sunt la originea tuturor lucrurilor. Eu sunt și zero, și unu; și fracție, și număr întreg; și haos absolut și ordinea absolută ce-l generează; cum vrei să mai vociferez, poate alfa și omega?”

    „O, nu, scutește-mă de banalități și clișee grețoase. Și de ce nu mi te-ai arătat de la început, când atâta te căutam, de ce acum, când mi-i indiferent, în principiu?”

    „Indiferent pe dracu, sau pe taică-său, care e în ceruri... m-am arătat, dar nu m-ai înțeles. Sunt peste tot, dar nu mă vedeți. Când mă căutați, merg alături de voi și mă distrez: sau vă las să mergeți unde vă duce prostia, sau va duc de mână, deseori aiurea, pe unii drept. Teoria probabilităților, o știi, nu?”

    „Acum vrei să spui că m-ai adus de mânuță drept la tine, sau cum?”

    „A, nu, singur ai ajuns, sunt și așa cazuri. Dar să nu te crezi deosebit, căci mie cu adevărat mi-i indiferent. Eu nu pot să mă implic emoțional cu fiecare din voi, adică ce îndrug eu, pot desigur. Dar gândește-te și singur, are asta vreun sens?”

    „Nu, absolut nici unul. Acum ce, urmează ceva?”

    „Pentru tine nu, dar să vedem dacă și alții vor înțelege cum au inversat totul, au băgat în capurile lor și a altora noțiuni greșite și mincinoase; și tot asta de frică să nu mă întâlnească, cu toate că la asta pretind. Gata, eu nu am nevoie de multe cuvinte, ca să fiu înțeles. Tu tot acum nu mai ai nevoie de  cuvinte sau imagini, plecăm.”

---

    „...unde cazul este cercetat. A fost formată o comisie, în care au intrat reprezentanți ai diferitelor organizații obștești, religioase și juridice, dat fiind faptul că instanțele de judecată și anchetă nu sunt în stare să investigheze de sine stătător mistificarea masivă ce a avut loc. Se presupune că individul a avut complici în mai multe confesiuni și cercuri spirituale, or, altfel nu se poate de explicat cum o persoană a activat atâta timp în cadrul lor. Cei ce dețin informații sunt rugați să...”

    „...totodată expertiza medico-legală a stabilit că persoana suspectă nu prezintă simptome de schizofrenie sau alte boli și deviații psihice sau psihosociale. Rămâne un mister cum a putut să convingă oameni de diferite viziuni și...”

    „...SENZAȚIE! „Preotul Universal”, cum a fost supranumit cel ce a compromis mai multe culte prin predicile abuzive de pe altarele bisericilor lor, nu este înregistrat nici într-o bază de date din lume...”