Cuvânt

Îmi iau cuvintele-napoi,
Şi le arunc în stânga-n-dreapta,
Peste voi.

Cuvânt-idee ca o piatră,
Într-o movilă face, iată,
Sau o filosofie sau un fâs.

Cuvântul vid legat de limbă,
De împlutură ce serveşte,
Îl zici uşor, „peşte“.

Negru-cuvânt, blasfemic, ia şi-l cată,
Nu-ţi vine chiar aşa uşor deodată,
De dai să-l scrii în versuri ce instigă,
Când un creştin citi-va-l, tre să-l frigă!
Să-i fiarbă fierea-n maţe pân' s-oftică!

Căutarea de epave

Să scriu nu vreau,
Să vreau nu pot,
Şi nu mai ştiu
Ce-mi mai rămâne.

Să-ndrug prostii,
De dragu vorbei,
Pentru ovaţiile pustii
Al unui public de tăciune.

Or, mort e tot,
Şi moartă toată,
Esenţiala mică gloată,
În vremuri duse-evaporată.

În căutare de epave
Te mişti ca racul înapoi,
Acolo, geniile mârşave,
Demult s-au ofilit în zoi.