Sons of Anarchy

Libertatea adevarată e când nu depinzi  de ceva. Dacă depinzi de drog, nu mai eşti liber. Când cineva îţi va spune că anarchia e în a consuma droguri cât vrei, fiind un protest în faţa interdicţiilor, e clar că el e deja dependent. Spune-i că nu are deloc dreptate,  în dependenţă de oponent, poţi să-i spui că e stupid chiar. Anarchia presupune libertatea de a alege, de a consuma sau nu. Iar când consumi în serie nu mai ai „plăcere” să alegi de a nu te dopa. Ochii lui injectaţi de ura care o vei stârni, decompilându-i complexul, va fi o dovadă în plus că ai dreptate. Învaţă să utilizezi drogul potrivit la un moment potrivit, şi nu scăpa controlul niciodată.

CAPITOLUL XVI. Auto

    Eu nu mă rup!

    Mă bate, mă îndoaie, mă apasă cu aşa putere, încât încep să trosnesc şi curge din mine rumeguşul putrezit, pe toată suprafaţa se cască crăpături, mai mici şi mai mari, dar nu mă rup! Mult timp mi-au insuflat că-s laş, apoi că-s erou, şi din nou laş. Mi-au creat insistent o confuzie încât aproape eram pe cale să mă rup, dar nu am făcut-o, drăcie! 

    Eu am voinţă şi axă, şi le-am avut cu mult mai mult timp în viaţă decât nu le-am avut. Eu am temperamentul de huligan şi rebel, şi cât nu m-aş formaliza, tot neformal rămân. De atâta şi am rezistat, fiidcă un huligan nu este un erou, şi poate sa fie un pic inteligent, destul ca să fie şi un pic fricos. Un erou adevărat e rigid ca monolitul, va rezista sub aşa vânturi devastatoare destul de mult timp, sfârşind în a fi rupt în punctul cel mai vulnerabil. Căci fiecare structură monolită are un singur punct slab ideal, unde aplicând o forţă mizerabilă, spargem naibii colosul. 

    Eu am mai multe puncte vulnerabile, dar ele nu-s atât de ideale, şi-s împrăştiate uniform. Şi când mă bate, se rupe o bucată acolo, de cele mai multe ori inutilă, dar verticalitatea-mi mi-o păstrez. Spre deosebire de erou, îs o structură flexibilă, dar totodată rigidă, fiindcă legătura între punctele mele slabe formează o carcasă exoscheletică. 

    Şi am încrederea că nu mă va rupe, o încredere atât de puternică, încât am impresia că chiar am să mor cu fraza „Să-mi bag pula-n voi de piţipoi şi zgherţoase!” Şi dacă aş fi fost religos, aş adăuga cu mare plăcere , savurând efectul - „Şi să ardeţi în raiul cela al vostru!” Dar chiar şi fără să fiu religois, aşa am s-o spun!