Black metal should feel like this...

Prolog (1)

    - Pocăiți-vă, iertați-vă, fiți mai toleranți, căci vă așteaptă o judecată de apoi! Judecați tot timpul și sunteți judecați, dar asta e nimic în comparație cu ce vă așteaptă... Ați fost educați, impuși să judecați după criterii impuse, fără să vă dați seama în ce cursă  meschină și falsă cădeți imediat ce careva gânduri și lanțuri cognitive se formează în creierul vostru din copilărie. E minciuna la baza orânduirii în care vă zbateți, continuați să fiți exploatați de ea, doar uneori apar întrebări, se simt careva neconcordanțe și atunci vă deprimați și căutați alienare.

Prolog (0)

    Ne-am născut în familii de clasă medie, am fost răsfățați de mici, apoi la școală am  primit o educație echilibrată și utilă. Am fost duși săptămânal la biserici, ne plăcea mult acolo, atmosfera binevoitoare și oamenii mai împăcați unii cu alții, cu sine însăși, ne calmau energetica copilărească ce în esență e destul de destructivă. Cel mai mult ne plăcea la înmormântări, atunci chiar și cei ce se bârfeau pe la spate, sau cei ce se dușmăneau fățiș,  erau foarte amabili și prietenoși unii cu alții, dar mai ales cu cel defunct. Am înțeles că să mori e de multe ori mai bine decât să trăiești, nu ai responsabilități, nu ai frică de nimic și ești aprobat în toate fără rezerve.
    Deci am început să visăm la moarte, mai ales pe parcurs, când anvelopa roză în care eram împachetați la naștere se tot zmuncea de pe noi și începeam a intra în perioada interdicțiilor și legilor setoase de respect. Dar și iluzia asta a fost repede eradicată, ni s-a spus că și după moarte urmează să fim evaluați, vom avea obligațiuni și deci trebuie de pe acum să ne pregătim, nu va fi liniște niciodată. Nu avem alegere, am conștientizat asta chiar și cu encefalul nostru nedezvoltat, unii s-au supus imediat și au băgat mai adânc protestul firesc, alții s-au revoltat în glas și au primit prompt pedeapsa, sub diferite forme. Cel mai rău s-au simțit cei ce au pus la îndoială totul, crezând că din nimic se va genera și calmul nihilist, dar nici ei nu au putut ferm să ducă acest steag printre multiplele icoane și panouri publicitare.

1

    M-am pornit de dimineață la biserică, cu gânduri pacifiste și o bucurie savurată, dar și cu câteva întrebări ce mă chinuiau în ultimul timp și m-au impus să merg din nou să cer un sfat. 

    Ca de obicei, părintele era plin de zel și binevoitor, a ținut slujba foarte inspirat și corect, oamenii au plecat luând doza de optimism și gata de o nouă săptămână de încercări și mici victorii ce-i vor conduce la realizări mari. Eu am rămas, ca de multe ori, în extaz spiritual, dar oricum neîmplinit.

    „Binecuvântat să fii, fiul meu, mă bucur că ai venit din nou la noi să cauți adevărul și nu ai căzut în deznădejde, sau mai rău să apuci pe căi greșite. Întreabă-mă, te rog, vom încerca împreună să aducem lumină în întunericul prin care pășești.” Pentru asta și-l stimez, e un cunoscător de suflete și-ți simte starea, cât n-ai camufla-o. 

    „Ș-apoi, noi toți orbecăim prin întuneric, căutând raza divină a harului dumnezeiesc”, a adăugat tacticos.

    „Părinte, de ce eu nu pot să mă conformez până la sfârșit, nu pot să mă împac cu gândul că există doar un creator și el e măsura tuturor lucrurilor, e doar așa de simplu și genial de evident faptul ăsta, nici nu ai nevoie să citești sau să asculți pe cineva ca să înțelegi... e atât de logic chiar din punct de vedere științific, asta aduce ordine în orice haos, existența din start a unei entități, a cifrei 1, ce permite a explica orice adunătură de șiruri matematice, caci orice altă cifra e o succesiune a lui 1, și nicidecum invers... mă iertați, am cam luat-o razna cu gândurile...”

    „Nu-i nimic, știi doar că am o anumită placere să discut cu tine, fiul meu, ești inteligent și creativ, deseori tu îmi ajuți să înțeleg anumite lucruri, uite și exemplul asta cu cifra 1 e foarte frumos, îmi permiți să-l folosesc într-o predică?”

    ”Desigur, dar vedeți că problema e în cifra 0, ea și mă frământă, în sens simbolic desigur, sper că mă înțelegeți, ca de obicei... Dacă Dumnezeu e 1, a creat din unități la rându-i toate, de unde s-a luat 0? Cum l-au inventat oamenii, daca el nu era din start în program, în intenția Lui, am în vedere... și ca să vezi, acum fără el nu poți să faci nici un calcul, e indispensabil... asta îmi rastoarnă axioma de debut și ma face să mă îndoiesc în toată teoria, ajutați-mă, părinte, mi-i foarte greu...” - numai acum mi-am dat seama cât mi-de greu pe suflet în ultimul timp și că sunt foarte instabil emoțional, iar dimineața asta nu aveam nici pacifism, nici bucurii în mine, mă automințeam demult așa, în realitate golul, adică acest 0 afurisit mă copleșea, mă savura de-a întregul.

    „Știi că nu sunt puternic în matematică, dar voi încerca să-ți explic din punct vedere științific dacă așa ți-i mai accesibil. Deci, știința e bazată pe teorii după cum știm, și încearcă în continuu să le confirme, dar lăsând loc la următoarele teorii ipotetice, ce pot să dezmintă în totalitate teoriile precedente, nu-i așa?” 

    „Da, e așa, și cum am spus, asta confirmă perfect că mai avem mult de învățat ca să-L înțelegem, și că altfel nici nu poate fi... dar continuați, vă ascult cu atenție.”

    „Mulțumesc. Și cum spuneam, lăsăm loc la un adevăr ce urmează să-l descoperim, atât în știință, cât și în calea spirituală. De ce să nu admitem atunci că și acest zero face parte din unitatea divină, e într-un mod strâns legat și nu aparte cum îl percepi tu? Nu pot să-ți deduc formula, cum nu putem în întregime să explicăm prin cuvinte logica existenței Lui, dar avem un instrument puternic de cunoaștere – credința! Problema ta e simplă în esență, nu ai îndeajuns credință, care îți va ajuta prin prisma ei, mai bine spus pe fundamentul ei, să poți să găsești răspunsuri. Încredințează-te în mâinile Lui, încrede-te în El, fără rezerve, asta e calea cea dreapta și nicidecum alta!”

    „Părinte, v-ați contrazis acum de câteva ori, ați spus că știința și religia merg pe aceeași cale de cunoaștere empirică, ca apoi să sfârșiți cu un dogmat, că există numai o cale, numai una, iarăși unu e aici, și zero nu-și are locul...”

    A tăcut un timp, ridurile de pe fruntea-i se înmulțeau ca niște viermi ce devorau anume credința pe care se baza. 

    „Știi ce am să-ți spun? Un lucru foarte banal, și care nu-i de stofa ideilor tale sofisticate, dar nu mai vreau să complicăm niște noțiuni simple și fundamentale. Zero-ul astă care te frământă e lucrul necuratului; golul, nimicul și lipsa de credință ce o implică e uneltirea diavolului și nu e nevoie de o alta explicație prin sofisme si eufemisme. El te simte puternic în credință, capabil să fii un adept desăvârșit și de aceea te atacă cu propria ta armă, cu setea de cunoaștere, e știut că e viclean Satana. Eu pot să te sfătui să nu te lași ispitelor, ci să îndrepți înainte întrebările, spre El, și nu invers cum am impresia că faci. Binecuvântat să fii și Domnul să te aibă în pază, fiule.”

    Am ieșit cu o neplăcută senzație că am pierdut cu el o legătură empatică, că am auzit în ultima frază niște nuanțe de agresiune și intoleranță. Plus la asta a dat-o în bară încercând să facă o paralelă între religie și știință; nu, eu aici nu mai vin, căci învățătorul însăși e foarte departe de a cunoaște, nemaivorbind de a dăscăli.

0

    „...și când pretinsul dumnezeu a interzis ce singur a creat, Satan a permis și a încercat în toate timpurile să țină ochii deschiși, capul sus și treaz, voința neînrobită și principalul, domnilor, nu a împiedicat accesul la adevăr, la informație cu alte cuvinte; dimpotrivă, El a fost cel ce a condus omul la descoperiri, învinuiți de inspirația Lui au fost arse mințile luminate ce și-au dăruit altruist revelațiile omenirii; banul, ce pe nedrept e atribuit diavolului, este menționat ca unitate de măsură a credinței încă în vechiul testament; toate aceste jertfe și aurul ce poleiește și acum cupolele bisericilor de toate spețele doar stârnesc zâmbetul Lui sarcastic, El nu are nevoie de jertfe și bogății, El vă vrea doar să trăiți, liber și în plăceri, fără a avea frică de nimic, fără a fi înrobiți.” Ce puteam să fac, dacă în biserica lui 1 nu am găsit răspunsuri, am hotărât să văd ce zice cea a lui 0, preotul nici nu și-a dat seama că m-a impulsionat în asta identificând zero-ul cu personajul diabolic.

    „Părinte... hmm, scuze, nu știu cum vă numiți voi aici, pot să vă întreb ceva?” - e foarte tânăr și energic, nu-și cântărește cuvintele și mișcările, e spontan și natural în contrast cu ce am văzut până acum.

    „Da, desigur, și poți să mă numești cum vrei: părinte, frate, camarade sau chiar pur si simplu să-mi spui pe nume. Ești prima dată aici, se vede și mai ales se simte pe încordarea care ți-au provocat-o și nu au putut s-o rezolve ăștia, „concurenții” noștri!” - râde cu atâta poftă și ironie involuntară, nerăutăcioasă, încât zâmbesc și eu lăsând să se ducă naibii incomoditatea și frica cu care am pășit pragul aici. 

    „Înțelegi ce vreau să zic, și zero, și unu nu există în valoarea lor absolută, asta tot ei te-au dogmatizat într-atât că gândești în termeni ficși și cauți răspunsuri în alb sau negru, nevăzând culorile, care-s amestec, sau fracții. Până la urmă, tind să le dau dreptate când au zis că Satan e la originea golului, numai că ei nu-și dau seama câtă putere e în zero, mult mai multă ca în unu. 

    Dacă împărțim un număr la unu, primim tot numărul ăsta, ce plictis și stagnare, așa cum este de fapt și religia lor; și atenție, unu dispare din rezultat. Dacă împărțim unu la orice număr, ce primim? O, da! zero îl devansează total pe unu, plasând după virgulă oricare alte cifre ce sunt derivatele lui. Și el, zero, va fi în toate rezultatele. Zero împărțit la orice număr tot el rămâne - de invidiat rigiditatea și totodată suplețea lui. Acum ajungem la principala problemă matematică legată de zero - împărțirea la el. Se spune că nu are sens, dar oare de ce? Nu cumva deoarece încercând să divizăm un număr cu zero ajungem la infinit? Da! Infinitul sperie și dezorientează, răstoarnă dogme și eliberează... haosul! Deci, în concluzie, zero e egal cu infinit, chiar și simbolul infinitului e un zero răsucit, nu-i așa?! Zero e egal cu haos, și oare nu din Haos suntem născuți?! Din el, și nu din unu cum pretind unii, care de atâta și se tem de zero și haos, de Satan, de adevăr... Am obosit, ce zici să mergem la o bere să relaxăm creerii, mai avem timp să discutăm, ne așteaptă o veșnicie?”

01

    Din vraful de plicuri și pliante multicolore imediat mi-a atras atenția ăsta cu doar un simbol simplu și elegant pe el, o siglă din spirale ce iscusit evitau să se intersecteze, măcar că păreau încrucișate peste tot. Deja demult frecventam biserica Haosului și nu mai aveam frică de lucruri necunoscute, de imprevizibil și greutăți efemere, cum a fost până la asta. M-am împrietenit cu mulți, dar mai ales cu Ulf, cel ce prima dată așa de repede și iscusit mi-a demonstrat ce prost am fost. După un timp, mi-a spus când eram la o petrecere drogantă în toi, mi-a spus cu ochii afectați de hedonism, dar voce lucidă:

    „Ateismul este satanismul fundamental. Nu-i nici Dumnezeu, nici Satan. Nu-s și gata. Acum nu mă întreba de ce, nu am chef. Să știi că asta e ultima treaptă care se învață la noi. Îți spun mai devreme căci poți și singur să analizezi și sintetizezi. Poți să nu mai vii la biserică, nu înțeleg ce cauți acolo sau în altele atâta... poți să intri când vrei, desigur, dar te sfătui s-o faci numai când vrei să mă chemi la un pahar de vorbă și dezmăț, amin, băga-te-ași...”

    Am desfăcut plicul dar nu era nimic în el. Am mers la coșul de gunoi de lângă căsuțele poștale și am răscolit în el tot spam-ul ce primeau și imediat aruncau oamenii... erau mai multe plicuri de acestea. ”Vreo reclamă din ăstea anticipante.” - mi-am zis, dar nu l-am aruncat căci îmi atrăgea privirea desenul bombat. M-am uitat mult la el, până liniile au căpătat un sens și un mesaj pe care l-am înțeles într-un sfârșit. Am mai înțeles că nu-i prima dată când îl văd, de multe ori l-am întâlnit peste tot și l-am ignorat ca mulți alții.

    „Eu, eu sunt la originea tuturor lucrurilor. Eu sunt și zero, și unu; și fracție, și număr întreg; și haos absolut și ordinea absolută ce-l generează; cum vrei să mai vociferez, poate alfa și omega?”

    „O, nu, scutește-mă de banalități și clișee grețoase. Și de ce nu mi te-ai arătat de la început, când atâta te căutam, de ce acum, când mi-i indiferent, în principiu?”

    „Indiferent pe dracu, sau pe taică-său, care e în ceruri... m-am arătat, dar nu m-ai înțeles. Sunt peste tot, dar nu mă vedeți. Când mă căutați, merg alături de voi și mă distrez: sau vă las să mergeți unde vă duce prostia, sau va duc de mână, deseori aiurea, pe unii drept. Teoria probabilităților, o știi, nu?”

    „Acum vrei să spui că m-ai adus de mânuță drept la tine, sau cum?”

    „A, nu, singur ai ajuns, sunt și așa cazuri. Dar să nu te crezi deosebit, căci mie cu adevărat mi-i indiferent. Eu nu pot să mă implic emoțional cu fiecare din voi, adică ce îndrug eu, pot desigur. Dar gândește-te și singur, are asta vreun sens?”

    „Nu, absolut nici unul. Acum ce, urmează ceva?”

    „Pentru tine nu, dar să vedem dacă și alții vor înțelege cum au inversat totul, au băgat în capurile lor și a altora noțiuni greșite și mincinoase; și tot asta de frică să nu mă întâlnească, cu toate că la asta pretind. Gata, eu nu am nevoie de multe cuvinte, ca să fiu înțeles. Tu tot acum nu mai ai nevoie de  cuvinte sau imagini, plecăm.”

---

    „...unde cazul este cercetat. A fost formată o comisie, în care au intrat reprezentanți ai diferitelor organizații obștești, religioase și juridice, dat fiind faptul că instanțele de judecată și anchetă nu sunt în stare să investigheze de sine stătător mistificarea masivă ce a avut loc. Se presupune că individul a avut complici în mai multe confesiuni și cercuri spirituale, or, altfel nu se poate de explicat cum o persoană a activat atâta timp în cadrul lor. Cei ce dețin informații sunt rugați să...”

    „...totodată expertiza medico-legală a stabilit că persoana suspectă nu prezintă simptome de schizofrenie sau alte boli și deviații psihice sau psihosociale. Rămâne un mister cum a putut să convingă oameni de diferite viziuni și...”

    „...SENZAȚIE! „Preotul Universal”, cum a fost supranumit cel ce a compromis mai multe culte prin predicile abuzive de pe altarele bisericilor lor, nu este înregistrat nici într-o bază de date din lume...”

CAPITOLUL XIV. Post

    Milioane de operațiuni, învălmășeală de gânduri rupte din context, nu se oprește mașinăria...
Iarăși sunt aruncat in gloată. Nu mă deranjează de altfel, după atâta tratament și mai indiferent sunt, și nu îndrăznește nimeni să-mi calce pragul vidului. Consider că așa e mult mai logic pentru mine, doar nu mă interesează noțiunile de bine și rău.
    Ducea în spate un sac arhaic ce insufla o groază neînțeleasă în urbanopitecii care considerau că știu multe, dar iată că asta i-a deranjat. Se împrăștiau din calea-i, simulînd politețe sau respect intim, dar materia necunoscută pe cît era de terifiantă, cu atît mai mult atirantă.
    „Domnule, nu doriți să-mi vindeți acest obiect vechi? Colecționez diverse... Plătesc bine, să știți!” - a spart unul gheața, dar a primit o recompensă mult mai glaciară, o privire surdă și răspuns tăios: „Nimeni să nu vorbească cu mine!” Imediat s-au apucat să sune plângeri, cei mai sensibili s-au stresat, au plâns și chiar s-au sinucis.
    În secție era răcoare, liniște și foarte plictisitor. Ei erau încă la faza respectării drepturilor și-l întrebau ce are în el. „Nu vorbiți cu mine, am spus! Sunt lucruri care nu vă privesc și chiar mi-i greu să comunic, cu voi.” Au depășit faza, s-au uitat. Nu era nimic, în afară de câteva degete rupte, care a zis că-s ale lui. Au analizat, au suprapus – într-adevăr erau ale lui, lucruri personale și care nu-i priveau, cum a și anunțat. Și-au cerut scuze, dar pentru orice eventualitate au documentat totul minuțios, oricum era plictis.
    Merg mai departe, iarăși tac și nu vreau să aud nimic, dar aici e imposibil. Brusc, încep să-i deslușesc pe observatori, sunt implantați foarte concentrat, totuși biomasa cenușie e net superioară. Ce-i deosebește e o vibrație scurtă în momentul contactului, mi-am programat sa nu-i ating atunci. Dar oricum mă ating ei, va trebui să mă învăț să-i ignor, cât de repulsiv nu ar fi.
    „Nu vrea să învețe, am tot insistat să nu respingă, dar să folosească în folosu-i absolut totul. Numai folosind ceva devii mai puțin folosit de altceva, ideal ar fi deloc. Am obosit să raportez că a fost ales foarte prost subiectul, e o combinație nefastă de incertitudine și încăpățânare absolută, superficialitate și totodată izbucniri de curiozitate adâncă; instabil, dar rigid până la nebunie, și nici nebun cu adevărat nu este. Cer a câta oară transfer, fie asta catalogat și ca un eșec, abandon, dar tot ce vreau e să nu-l mai operez.”
    Nu mai merg, căci și așa nu vedeam mare sens în mișcare, speram doar să scutur din mers diferite rămășițe și să mă îndepărtez. Observ însă că nemișcându-mă mă îndepărtez oricum, numai că și se apropie altceva în loc, deci ambele acțiuni in raport cu migrația continuă sunt nule.
    Iată că i-au zmuls sacul, s-au uitat în el și acum îl bat cu gloata, toți cei curioși. Nu era nimic din ce se așteptau și acum bagă în lovituri toată dezamăgirea și frustrările. Naivul, oare cât  a crezut că va rezista? Să stârnești, apoi să ignori curiozitatea oamenilor e mai periculos chiar decât să le vezi și să le descrii în public gândurile ascunse. Cândva a făcut și asta, a fost maltratat și atunci, a fost devastat într-atât încât de atunci umblă cu degetele rupte în sac și primește numai torente de agresiune.
    M-a adus undeva, evident că nu cunosc nimic și asta devine o obișnuință. Deja nu cunosc nici un loc, oriunde nu ar fi, presupun că am rupt sau pierdut din mers careva legături informaționale.
    Mi-am adus aminte că aveam ceva dispozitive de ghidare, nu le simt prezența, deci și ele au fost înlăturate. Să fie asta o pedeapsă, sau din contra – o eliberare? Nu mai raspunde nimeni nici la întrebarile retorice. A, nu, ca un raspuns s-a stins și imaginea și așa neclară pe care o percepeam, acum îs lipsit total de simțuri și am impresia că nu-s nimic în afară de câteva gânduri  răzlețe...

239

Carbon-structuri înciuruind
În postzgherături convulsative
Horkăie Neutronul!
...............................
Fecalic menstruînd, masturbator
- (glorios) limfoid
Anthraxul juvenil
...............................
dar Nekros? Nekros?! Karbofos!
Matricifiat Nihilos!
Principiul ZOT!
dissociind prin spectrul coroziv
în pentamorbiziuni bizare-o-Putrefacţie!
doar tu 'n slinoasele secreţii
în Crios penetrînd,
înveninezi structura....

CAPITOLUL XIII. Definitix

   A patra zi îs în ștreang... și doare, și nu simt, ei trec pe alături, atunci doare curiozitatea lor mascată prin compătimire; când atârn singur, nu simt nimic, deloc. Mă întreb, ce fac aici? Mă întreb  și mai răspicat - ce fac aici?!! Parcă eram prin tuneluri, vag... în orice caz știam relativitatea în care mă schilodeam, era acolo o luptă ceva, acum chiar nu înțeleg nimic. De ce gândesc în general, dacă-s spânzurat, de ce simt... logica existențialistă e fisurată mai tare ca oricând...

   Din capul despicat, în întunecime, botul de șarpe acid strălucește mâzgos și cheamă convulsiile neuroleptice, vomit în interior, mai am loc, e o mocirlă izoasă demult stabilită.

   Nici nu-i pustiul sur, cum am deprins să vad, dar nici mare diversitate, ceva formațiuni nedeslușite, pe alocuri vegetația herperă și eu atîrnat, de ce, nu știu... deja m-am plictisit și aștept vre-o conversație schizoidală, din celea care mă iritau atât, dar îs neputincios, doar gândesc printr-o ironie sadică ce domină o ultimă perioadă. Nimic însă nu se întâmplă, de o veșnicie spre o alta, imparțial de crud.

INTERNAL EXAMINATION Skull ... ... ... Basic Meninges Mouth, tongue, Oesophagus ... ... Larynx, Trachea, Lungs Pericardium, Heart and blood vessels ... ... Stomach and contents ... Peritoneum Intestines, etc. ... Liver, and Gall bladder Spleen. Kidneys and Ureters Bladder etc. ... ... ... Generative organs

Fracture - dislocation of the spine at C2 with a 2 inch gap and transverse separation of the spinal cord at the same level. Fracture of both wings of the Hyoid and R. wing of the Thyroid cartilage, larynx also fractured. Air passages clear and lungs quite free from disease or other change. No engorgement. No asphyxial changes. No organic changes. No petechiae or other evidence of organic change. Small food residue, and odour of brandy. No disease. Normal. Terminal congestion only. Normal. Slight terminal congestion only. Lower abdominal operation scar for ectopic pregnancy operation in L. tube, now healed. No pregnancy.

Other remarks ...

Deceased was a healthy subject at the time of death. Mark of suspension normally situated and injuries from judicial hanging - to the spinal column - such as must have caused instant death.

   «Hei, tu…da, tu!» mă adresam la mine și nu răspundeam, ce ignoranță... O piatră mare lovește craniul și așa fracturat în c2 cum scrie în raport și apare o imagine cum în coridor se ciocnesc eridicatorul de rang phemta, eu și... deavorul. Se încep a lupta de frică unul cu altul, extermină necunoscutul, instinct bine păstrat. Și-n îvălmășeala ceea se bagă și alte fantome, amplificând ura reciprocă și alte fobii neașteptate.

   Capul din cap mai are jeg destul ca să iasă în evidență fosforescentă, grețos și mai mult, demult. Dar atârn de numai patru zile, precis. Plâng după compozitul pereților, ușile spiralioze și plăcerile ascunse după, dar patru zile e un termen nu mai puțin compozit.

   Totul e infestat, absolut totul... de atâta și nu mai înțeleg nimic, și nimeni pe mine. Filtrele la toți îs distorsionate puternic de infecție, poate deja schimbate complet prin mutație. «Uite, pânza cea tăiată de tine cum se prinde la loc, miraculos!» mă bucur desigur, dar a prins și jumate din ce a rămas din mine,  măcar că ce a rămas nu valorează, dar oricum. Chiar și zdrențele putrezite demult din ziua a doua prezintă un interes pentru predecesori și legionari. Nu mai cred în nimic, nu cred când spun că-s aiureli și jocuri de minte bolnavă, cum să crezi când bolnavul îți pune diagnoza. Nu cred sau nu-s sigur că aici e cea mai reală platformă, sau veritabil nivel. Razele de lumină nu se încrucișează aici căci nu pătrund, și parcă i-am preîntâmpinat că ochii sunt de prisos. Nu ascultă, așa a fost și rămâne.