Vizorul tras multicolor reflectă asfaltul,
Zmuncit nervos în părţi de cauciucuri roase.
Vibrează înalt şi şuieră metalul,
Fiori adrenalinici fulgerând în oase.
În degete zvâcneşte pulsul fiarei,
Ce urlă schingiuită prin tendoane oţelite
Prin ombilic sugând nesăţios petrolul,
Ascunde încă multe forţe ne-mblânzite.
Torentul vântului nu cruţă gânduri, doar reflexe,
Direcţionează eschepismul din realitatea proastă.
Efort dozat reflectă pe manete simbolismul,
Singurătăţii drumului în depărtarea vastă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu