Revanşa

Sus... prea sus eşti înalţată,
pe un stâlp,
al ruşinei forţate.
Pot, şi nu pot să-l ruin,
cu nici o ruşine,
cu doar o minciună.

Acum, doar acum nu contează,
că sunt fariseu,
când dorinţa vibrează.
Stabil, dar pronunţat provizoriu,
renunţ totul,
îmbrac masca de doliu.

Să stiu, să cunosc e problema,
un suflet, nu trup,
conturează dilema.
Te caut, printre rime semantice
Zeiţa de Vers,
al prostimii romantice.