Bătăile încetinesc, vinele se micşorează rapid, sângele neîncăpând în perimetrul limitat se revarsă haotic din capilare, unghiile taie carnea vibrantă, ieşind din cuticulele putrezite...
   Bube pline de mârşăvie descompun pielea fină şi palidă, fire de păr se smulg din cap lăsând urme grave...
   Irisul mărit sintetizează orice mişcare, urmărind apocalipsa înceată. Pupila se roteşte precum acele ceasornicului nimerite în câmpul gravitaţional instabil. Pleoapele de plumb cad grav şi apatic, prevestind o bezna incurabilă...
   Părul neastâmpărat, precum mii de ace ascuţite, străpunge celulele moarte ale pielii. Oasele se rod unul de altul, dezmembrându-şi consistenţa şi scârţâind lăuntric creează o melodie funebră...

   Eu stau înfăşurată în haină albă de mireasă în cavoul prăfuit. Faţada străvezie îmi ascunde mimica muribundă, pete bordo de sânge se încheagă pe rochia pură. Lacrimi fierbinţi ale celor dragi îmi spală murdăria conştiinţei, bocete funerare mă asurzesc cumplit.
   Mirosul de ţărână îmi stagnează respiraţia..
   E întuneric, din pământul umed se ivesc viermi flămânzi ce muşcă nesăţios din trupul veşted. Râmele greţoase se târâie încet, lăsând urme lichide de mucegai. Crustaceele serbează stingerea infernală a trupului neînsufleţit.

   Mă doare.... Mă zbat........ Gem
   Străbat tunelul întunecat... Lumină!

   E codrul ruinat... De pe brazii înalţi cad spini ascuţiţi rănindu-mă nemilos, ţepe şi rămurele aşchiate mă pătrund, furnicuţele harnice smulg din carnea îmbibată de formalină... Doi corbi ciugulesc flămând organizând o cină romantică din rămăşiţele putrezite...

   Doar scheletul a rămas tăvălindu-se în frunzele ruginite. Şacalii sălbatici rod nebuni oasele dezmembrate. Luna se arcuieşte în saliva abundentă şi veninoasă a hienelor flămânde...
   Cioroii zbuciumaţi zboară stresant deasupra fiinţei vide.

   Şi iarăşi beznă....