În tihna zbuciumată a nopţii primitoare,
când stelele-şi arată goliciunea sclipitoare,
Acolo unde clipele-s neiertător de trecătoare,
un îndemn la devastare în
minte pace nu are!
E extrem de tandră spurcăta dorinţă,
ce zguduie şi zgârâie plăpânda fiinţă,
Din neîmplinite vise, periodic izvorâta,
prada-şi cere nesătula,
vedenie pecetluită !
Scrâşnete subtile din maxilare dezgolite
dau ritm feeric pornirilor înăcrite,
Rupând în chinuri îmbrăţişările smintite
se dă frâu liber picăturilor
posomorâte...
În bezna tainică şi seacă a ideilor măgulitoare…
Ispita zâmbitoare, definitiv şi nepretenţios nu moare.
Căci mereu revine aprig, subtil să se strecoare
şi-şi bagă-n dedesubturi ale sale
răpănoase gheare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu