Au şi pe mine pe targă or să mă poarte,
Dureri arzătoare, abur de moarte?
Otrava stagnează-n
Linişte oarbă,
Din acest izvor de ură,
Nimeni nu vrea-va să soarbă.
Ploaie de noapte-mi picură-n craniu,
Strâng cu lopata bucăţi de-uraniu...
Trag înc-un fum,
Mă cuprinde un tremur
Roua ucisă-mi pătrunde în măduvă.
Ruină pierdută, fumegândă-n cutremur.
Sudoarea-mi îngheaţă sub haine,
Piele cojindă se-mbibă-n ţesut.
Amorţesc în uimire,
Mă reazăm pe spate
Sprijinit pe lopată,
îmi intră în piept, umăru-mi sfarmă,
Mai e încă timp până la paradă.
Mă arde-n adâncuri, mă lichifiez,
Îmi ţiuie-n cap un şuier de hău,
Sucombă alături,
Un altfel ca mine.
Un altfel de eu pare-a curge în vene.
Îmi cade o mână şi totuşi mi-e bine.
Vomit abstinent o bucată de carne,
Straniu de unde-i, de luni n-am mâncat-o...
Cu ochii-n sânge,
Scoate un sunet,
Zbiară-n neştire un tovarăş de moarte
Se-mpiedică, se zdrobeşte şi cade.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu