Prin roua îngheţată, păşesc şi m-adâncesc
În glodul mlaştinilor mele, mi-e frig şi aiuresc
Cu gândurile-mi iar smintite, mai scap o lacrimă uscată
Obrazul putrezit de vreme, din somnu-i se deşteaptă.
Picioarele nu-mi simt, nici nu mai am nevoie
Şi buzele-mi şi limba, simţesc un gust de-aloe
De trup pot sa mă las, doar suflet mi-e de-ajuns
S-ajung în vis la tine, în gândul tău ascuns.
Tu iartă-mă, iubire, că nu-ţi pot fi alături
Nu vreau, nici n-am nevoie, în minte-mi eşti de-ajuns
Şi dacă tu chema-vei, ce-a mai rămas din mine
Nu voi veni nicicând, căci vântul rece-n nouri m-a ascuns…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu